păpuri definitie

credit rapid online ifn

pápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuri substantiv femininpapură

papură f. plantă ce crește prin ape stagnante și lin curgătoare, de unde se cosește ca și fânul, servind la facerea rogojinilor și, în dogărie, la astupatul buților (Typha angustifolia). [Bulg. PAPUR, papură]. substantiv femininpapură

credit rapid online ifn

pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriș, s. n. (rogoziș); păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniță, s. f. (coș, coșarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s. n., din fr. substantiv femininpapură

pápură f., pl. ĭ (vgr. pápyros, papir; bg. papur, papură). O plantă acŭatică cu frunze foarte lungĭ și înguste pornite toate din cotor și întrebuințate la făcut rogojinĭ, diferite alte împletiturĭ și tampoane pescăreștĭ (typha latifólia). – Cea cu foile înguste (angustifólia) se numește șovar. Papură-vodă, personagiŭ fudul, dar fără forță (e porecla luĭ Ștefăniță-Vodă [fiu lui Vasile Lupu], supt [!] care a fost o foamete așa de mare, în cît [!] s´a făcut pîne [!] și din papură). A fi din timpu luĭ Papură-vodă, a fi de modă veche, a fi ridicul pin [!] vechime. – Vechĭ și páporă. substantiv femininpapură

PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat *papura. substantiv femininpapură

Papură-Vodă m. poreclă dată lui Ștefăniță-Vodă, Domnul Moldovei, sub care lumea (din cauza foametei) mânca pâine din papură măcinată; ajuns personaj legendar ca și Ciubăr-Vodă: ai noroc, că ești de când cu Papură-Vodă AL. substantiv femininpapurăvodă

pápură-róșie (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-róșii substantiv femininpapură-roșie

pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde substantiv femininpapură-rotundă

păpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păpurésc, imperf. 3 sg. păpureá; conj. prez. 3 păpureáscă verb tranzitivpăpuri

PĂPURÍ, păpuresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A introduce frunze de papură între doagele unui butoi, ale unui vas de lemn etc. pentru a astupa fisurile și a asigura etanșeitatea vasului; a împăpuri. – Din papură. verb tranzitivpăpuri

păpurésc v. tr. Pun papură unuĭ lucru (unuĭ butoĭ între doage ș. a.). verb tranzitivpăpuresc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipăpuri

păpuri   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)păpuri păpurire păpurit păpurind singular plural
păpurind păpuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păpuresc (să)păpuresc păpuream păpurii păpurisem
a II-a (tu) păpurești (să)păpurești păpureai păpuriși păpuriseși
a III-a (el, ea) păpurește (să)păpureai păpurea păpuri păpurise
plural I (noi) păpurim (să)păpurim păpuream păpurirăm păpuriserăm
a II-a (voi) păpuriți (să)păpuriți păpureați păpurirăți păpuriserăți
a III-a (ei, ele) păpuresc (să)păpurească păpureau păpuri păpuriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z