PĂLÚGĂ, pălugi, s. f. Pârghie de lemn, cu un capăt lățit, care se introduce între roțile unui vagonet pentru a-l frâna. – Sb. poluga. substantiv femininpălugă
pălúgă f., pl. ĭ (sîrb. poluga, drug, manelă). Prăjină, drug (Panf. Văzduhu). substantiv femininpălugă
pălugă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pălugă | păluga |
plural | pălugi | pălugile | |
genitiv-dativ | singular | pălugi | pălugii |
plural | pălugi | pălugilor |