pălmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 să pălmuiáscă verb tranzitivpălmui
pălmuì v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. a lovi: pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL. verb tranzitivpălmuì
PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui. verb tranzitivpălmui
pălmuĭésc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz: crivățu ne pălmuĭa. Fig. Înfrîng moralmente. verb tranzitivpălmuĭesc
pălmui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pălmui | pălmuire | pălmuit | pălmuind | singular | plural | ||
pălmuind | pălmuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | pălmuiesc | (să)pălmuiesc | pălmuiam | pălmuii | pălmuisem | |
a II-a (tu) | pălmuiești | (să)pălmuiești | pălmuiai | pălmuiși | pălmuiseși | ||
a III-a (el, ea) | pălmuiește | (să)pălmuiai | pălmuia | pălmui | pălmuise | ||
plural | I (noi) | pălmuim | (să)pălmuim | pălmuiam | pălmuirăm | pălmuiserăm | |
a II-a (voi) | pălmuiți | (să)pălmuiți | pălmuiați | pălmuirăți | pălmuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | pălmuiesc | (să)pălmuiască | pălmuiau | pălmuiră | pălmuiseră |