pădurărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir plătit de cel ce exploata o pădure. substantiv neutrupădurărit
PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie1. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit. substantiv neutrupădurărit
pădurărit | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pădurărit | pădurăritul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | pădurărit | pădurăritului |
plural | — | — |