pădurean, pădureni s. m. (intl.) persoană naivă, ușor de înșelat, provenită din mediul rural adjectivpădurean
pădureán adj. m., s. m., pl. păduréni; adj. f., s. f. pădureánă, pl. păduréne adjectivpădurean
pădurean a. și m. care locuiește într’o pădure. adjectivpădurean
PĂDUREÁN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean. adjectivpădurean
pădurean | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pădurean | pădureanul | pădureană | pădureana |
plural | pădureni | pădurenii | pădurene | pădurenele | |
genitiv-dativ | singular | pădurean | pădureanului | pădurene | pădurenei |
plural | pădureni | pădurenilor | pădurene | pădurenelor |