pî́slă f., pl. e (din *pîstlă, bg. vsl. plŭstĭ, rus. polstĭ, germ. filz, din maĭ vechĭu *feltar, engl. felt, fr. feutre, it. feltro, mlat. filtrus. V. filtru 1). Un fel de stofă făcută din păr îndesat și nețesut: pălărie de pîslă. – Barb. fetru și feotru (după fr.). substantiv femininpîslă
pâslă f. 1. materie de lână sau de păr, nețesută dar călcată: cojoc de pâslă; 2. lână foarte mare și delicată: pălărie de pâslă. [Cf. ceh PLST]. substantiv femininpâslă
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ. substantiv femininpâslă
pîslă (-le), s. f. – Fetru. În loc de *pîstlă, din sl. plŭstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 247; Conev 60), cf. sb., cr. pust, ceh. plst, rus. polstĭ. – Der. pîslar, s. m. (muncitor care face pîslă); pîslit, adj. (de fetru; plușat); pîslos, adj. (moale; des; încîlcit); împîsli, vb. (a încîlci). temporarpîslă
pâslă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pâslă | pâsla |
plural | pâsle | pâslele | |
genitiv-dativ | singular | pâsle | pâslei |
plural | pâsle | pâslelor |