pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre adjectivpâlpâitor
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor. adjectivpâlpâitor
pâlpâitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pâlpâitor | pâlpâitorul | pâlpâitoare | pâlpâitoarea |
plural | pâlpâitori | pâlpâitorii | pâlpâitoare | pâlpâitoarele | |
genitiv-dativ | singular | pâlpâitor | pâlpâitorului | pâlpâitoare | pâlpâitoarei |
plural | pâlpâitori | pâlpâitorilor | pâlpâitoare | pâlpâitoarelor |