pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre substantiv femininpâlnioară
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară. substantiv femininpâlnioară
pâlnioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pâlnioară | pâlnioara |
plural | pâlnioare | pâlnioarele | |
genitiv-dativ | singular | pâlnioare | pâlnioarei |
plural | pâlnioare | pâlnioarelor |