pâcăire definitie

credit rapid online ifn

PÂCĂÍ vb. IV v. pâcâi. verbpâcăi

pî́cîĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. pîc-pîc). Fac pîc-pîc fumînd: moșneagu pîcîĭe din lulea. verbpîcîĭ

credit rapid online ifn

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie verbpâcâi

PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf -ăi. verbpâcâi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipâcăire

pâcăire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâcăire pâcăirea
plural pâcăiri pâcăirile
genitiv-dativ singular pâcăiri pâcăirii
plural pâcăiri pâcăirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z