pușcărire definitie

credit rapid online ifn

pușcăríre s. f., g.-d. art. pușcărírii; pl. pușcăríri substantiv femininpușcărire

pușcărire f. bătaie cu tunurile: desele pușcăriri ale artileriei BĂLC. substantiv femininpușcărire

credit rapid online ifn

PUȘCĂRÍRE, pușcăriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei. – V. pușcări. substantiv femininpușcărire

pușcărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcărésc, imperf. 3 sg. pușcăreá; conj. prez. 3 să pușcăreáscă verb tranzitivpușcări

pușcărì v. a bate cu artileria: tunurile pușcăriră cetatea BĂLC. verb tranzitivpușcărì

PUȘCĂRÍ, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ari. verb tranzitivpușcări

pușcărésc v. tr. (d. pușcar). Vechĭ. Bombardez. verb tranzitivpușcăresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipușcărire

pușcărire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pușcărire pușcărirea
plural pușcăriri pușcăririle
genitiv-dativ singular pușcăriri pușcăririi
plural pușcăriri pușcăririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z