puzderie definitie

puzdére f. (vsl. pozderiĭe, pazderŭ și pozderŭ, paĭe, cîlț, d. drati-deron, a zmulge [!], a jupui; bg. pŭzdér și pazdér, sîrb. pózder, rus. pázderie și pázder, partea lemnoasă a cînepeĭ după ce i s´aŭ scos firele; ung. pozdorja. V. dîră). Partea lemnoasă a cotoarelor de cînepă după ce aŭ fost zdrobite de meliță și li s´aŭ scos firele și care se aruncă în foc. Fig. Mare mulțime: o puzdere [!] de gîndacĭ, de Jidanĭ. Adv. În mare număr: foĭaŭ vermiĭ [!] puzdere. – Și puzdérie (sud) și pozdere (nord). În Gorj pîzdắrii, f. pl. = țandurĭ: paharu a căzut și s´a făcut pîzdăriĭ. Și puzdăriĭ. V. și zgrebenț. substantiv femininpuzdere

puzdérie (puzdérii), s. f. – 1. Resturi de la melițare, rămășițe de in sau de cînepă. – 2. Pleavă, codină, praf, scame. – 3. Mulțime, infinitate. Sl. pozderije (Miklosich, Lexicon, 605; Candrea, II, 284; Conev 75), cf. bg. pazder, sb. pozder, rus. pazderie, mag. pazdorja. substantiv femininpuzderie

puzdérie (-ri-e) s. f., art. puzdéria (-ri-a), g.-d. art. puzdériei; pl. puzdérii, art. puzdériile (-ri-i-) substantiv femininpuzderie

puzderie f. 1. partea lemnoasă ce rămâne din cânepa melițată, întrebuințată de țărani la foc; 2. pleavă; 3. fig. mulțime (metaforă luată dela melițatul cânepei): puzderie de vise. [Slav. POZDERIIE, paie, câlți]. ║ adv. mărunt și mult: zăpada cade puzderie. substantiv femininpuzderie

PUZDÉRIE, puzderii, s. f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare. ◊ Expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulțime de fulgi, de stropi de ploaie, de gunoaie mărunte etc. (răscolite de vânt). 3. (Cu determinări la pl. introduse prin prep. „de”) Mulțime, număr mare. [Var.: (reg.) pozdérie s. f.] – Din sl. pozderije. substantiv femininpuzderie