PUTREGIÚNE s. f. v. putrejune. substantiv femininputregiune
putregĭúne f. (d. putred, ca răpegĭune d. răpede). Mold. Putrezire, putrefacțiune: putregiunea cărniĭ. Putrezire: văpseaŭa apără lemnu de putregiune. substantiv femininputregĭune
putregiune f. starea unui corp în descompunere. substantiv femininputregiune
putregiune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | putregiune | putregiunea |
plural | putregiuni | putregiunile | |
genitiv-dativ | singular | putregiuni | putregiunii |
plural | putregiuni | putregiunilor |