PUTREFIÁ vb. refl. a intra în putrefacție; a putrezi. (< fr. putréfier) verbputrefia
PUTREFIÁ vb. I. refl. A intra în putrefacție, a putrezi. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. putréfier, cf. lat. putris – putred, facere – a face]. verbputrefia
putrefiá (a ~) (pu-tre-fi-a) vb., ind. prez. 3 putrefiáză; conj. prez. 3 să putrefiéze (-fi-e-); ger. putrefiínd (-fi-ind) verbputrefia
PUTREFIÁ, pers. 3 putrefiază, vb. I. Refl. A putrezi (1). [Pr.: -fi-a] – Din fr. putréfier. verbputrefia
putrefia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)putrefia | putrefiere | putrefiat | putrefiind | singular | plural | ||
putrefiind | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | putrefiază | (să)— | putrefia | putrefie | putrefiase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | putrefiază | (să)putrefieze | putrefiau | putrefiară | putrefiaseră |