PUȚÓI, puțói, s. m. 1. (Vulg., depr.) Băietan, flăcău. 2. Țoi2. (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin) temporarpuțoi
puțoi s. m. invar. 1. copil sau tânăr care dovedește lipsă de respect față de adulți. 2. copil sau tânăr cu pretenții nefondate de emancipare. temporarpuțoi
puțoiu m. fam. băiat mic. [Derivat din puță, membru de copil: primitiv termen de gingășie]. temporarpuțoiu