putinei definitie

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel ! – Vechĭ și´n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste. adjectiv puținel

!puținél (pop.) adj. m., pl. puținéi; f. puținícă, pl. puținéle adjectiv puținel

PUȚINÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puținei, -ele, adj., adv. (Pop.) Puțintel. Expr. Puținei și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică. adjectiv puținel

puțínul adj. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume puținul

putinéĭ n., pl. eĭe (d. putină). Putinică îngustă de bătut laptele ca să ĭasă untu. substantiv neutru putineĭ

putinéi s. n., pl. putinéie substantiv neutru putinei

PUTINÉI, putineie, s. n. Putină mică, înaltă și strâmtă, în care se bate smântână ca să se aleagă untul. – Putină + suf. -ei. substantiv neutru putinei

putineiu n. putină mică în care se bate laptele, ca să se facă unt. substantiv neutru putineiu

Putineiu n. comună în jud. Teleorman: 4300 loc. Victoria lui Mihaiu Viteazul asupra Turcilor (1595). substantiv neutru putineiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului putinei

putinei   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular putinei putineiul
plural putineie putineiele
genitiv-dativ singular putinei putineiului
plural putineie putineielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z