puternici definitie

credit rapid online ifn

putérnic, -ă adj. (d. putere cu suf. slav. -nic). Plin de putere, robust, viguros: om, cal, puternic; vegetațiune puternică. Plin de forță mecanică, de energie chimică, termică, ș. a.: locomotivă puternică, remediŭ puternic, lumină puternică (vie, intensă). Violent, impetuos: vînt puternic. Tare, plin de forță: armată puternică. Bogat și cu armata mare: țară puternică. Fig. Care poate produce efecte marĭ: presa jidănească e încă foarte puternică. S. m. Cel care e la putere, la guvern, care e bogat, bine situat: puterniciĭ zileĭ. Adv. Cu putere, violență, impetuos, energic: a striga puternic, vîntu bătea puternic, medicamentu a lucrat puternic. adjectivputernic

putérnic adj. m., pl. putérnici; f. putérnică, pl. putérnice adjectivputernic

credit rapid online ifn

puternic a. și m. 1. robust, viguros; 2. care are multă putere, care poate impune voința sa: puternicii lumii; 3. fig. capabil de a produce un efect mare: o elocvență puternică. adjectivputernic

PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -ce, adj. 1. (Despre ființe; p. ext. despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. ♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare. ♦ (Despre părți ale feței oamenilor) Pronunțat, proeminent, accentuat. 2. (Despre mașini, unelte) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare. 3. (Despre voce, sunete) Tare, intens. ♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Viu, intens. ♦ (Despre senzații, sentimente) Adânc, profund, pătrunzător. ♦ (Despre ape curgătoare) Cu debit sporit și cu rapiditate mare. ♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil. 4. Care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate. 5. înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare. 6. Fig. Important prin conținutul său; p. ext. temeinic. Argument puternic.Putere + suf. -nic. adjectivputernic

puternicésc v. tr. și intr. Vechĭ. Îs puternic, stăpînesc. verb tranzitivputernicesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiputernici

puternici   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)puternici puternicire puternicit puternicind singular plural
puternicind puterniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) puternicesc (să)puternicesc puterniceam puternicii puternicisem
a II-a (tu) puternicești (să)puternicești puterniceai puterniciși puterniciseși
a III-a (el, ea) puternicește (să)puterniceai puternicea puternici puternicise
plural I (noi) puternicim (să)puternicim puterniceam puternicirăm puterniciserăm
a II-a (voi) puterniciți (să)puterniciți puterniceați puternicirăți puterniciserăți
a III-a (ei, ele) puternicesc (să)puternicească puterniceau puternici puterniciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z