reduceri si promotii 2018
Definitie putere - ce inseamna putere - Dex Online

putere definitie

putére f. (d. pot; it. podére și potére, pv. sp. pg. poder, fr. pouvoir. D. rom. vine rut. puterĕa). Forță, vigoare, tărie fizică la animale și forță de presiune (de propulsiune, de exploziune, de descompunere) la mașinĭ cu abur saŭ electricitate și la agențĭ naturalĭ (foc, căldură, frig, apă, gravitațiune ș. a.): atributu lui Ercule era puterea, boiĭ trag plugu cu puterea lor, locomotiva are puterea de a trage vagoanele, elicea are puterea de a împinge vaporu, apa care îngheață într´un vas are puterea de a-l sparge, puterea valurilor. Violență, impetuozitate: fulgeru are puterea de a topi metalele. Fig. Posibilitate, putință saŭ mijloc de a face: n´avem puterea de a fi eternĭ. Eficacitate, virtute: puterea unuĭ remediŭ, unuĭ venin. Vigoare, energie, voință mare: a interveni cu putere. Autoritate, drept legal de a impune voința ta: puterea materială, puterea paternă, puterea statuluĭ, puterea suverană. Forță, influență, trecere: puterea vorbeĭ, puterea frumusețiĭ, a avea putere pe lîngă un ministru. Mandat, procură, plenipotență: a da cuĭva putere să lucreze în numele tăŭ. Dominațiune, stăpînire: maĭ toată lumea veche cunoscută era supt [!] puterea Romeĭ. Mînă, stăpînire: eram în puterea tîlharilor. Stat suveran: țările româneștĭ fură puse la 1856 supt garanția marilor puterĭ ale Europeĭ (Francia, Anglia, Prusia [azĭ Germania], Austria, Italia, Rusia și Turcia), marĭ puterĭ sînt și Statele-Unite și Japonia. Mat. Produsu unuĭ număr inmulțit de un număr oare-care de orĭ cu el singue: 9 e puterea a doŭa a luĭ 3. Pl. Vigoare, tărie: părăsindu-l puterile, s´a înecat. Mandat, însărcinare: are depline puterĭ. Îngeriĭ din gradu al treilea. Puterea legislativă, parlamentu. Puterea executivă, administrațiunea, poliția, jandarmeria. Puterea judiciară, magistratura. A patra putere (fig.), ziarele, revistele. Vechĭ. Mulțime: mare putere de vrăbiĭ. Minune (după ngr. dýntamis). În puterea nopțiĭ, în toĭu (mijlocu) nopțiĭ (V. viple). În toată puterea cuvîntuluĭ, de-a binele [!], adevărat, în adevăratu înțeles al cuvîntuluĭ. Cu putere, puternic: a lovi, a striga cu putere. A veni la putere, a veni la guvern, la conducerea țăriĭ. substantiv feminin putere

putére s. f., g.-d. art. putérii; pl. putéri substantiv feminin putere

putere f. 1. tărie fizică: nu mai am putere; 2. fig. eficacitate, intensitate, punct culminant: în toată puterea cuvântului, în puterea nopții; 3. facultate a sufletului: puterea de a înțelege și judeca; de a putere a fi, locuțiune Mold. care exprimă o presupunere, pe semne, se vede că: de a putere a fi acum ești de casa noastră CR.; 4. mijloc de a lucra: n’am nicio putere de a te ajuta; 5. drept de a lucra pentru altul și actul ce dă acest drept: are puteri depline; 6. drept de a ordona, de a putea impune voința sa: putere paternă, putere suverană; 7. dominațiune: puterea Romei era îngrozitoare; 8. stăpânire: acum e în puterea sa; 9. autoritate ce guvernă Statul: toate puterile Statului emană dela națiune; puterea legislativă s´exercită colectiv de către rege și reprezentațiunea națională; puterea executivă e încredințată regelui, iar puterea judecătorească se exercită de Curți și de tribunale; 10. guvern: ajunge la putere; 11. Stat suveran: Țările Române fură puse în 1856 sub garanția marilor puteri ale Europei (Franța, Anglia, Prusia, Austria, Italia, Rusia și Turcia); 12. fig. autoritate, influență: n’are nicio putere asupră-i; 13. forță mecanică: puterea aburilor; 14. Mat. produsul a doi factori egali cu un număr dat: 9 e a doua putere a lui 3. [V. puteà; formula de a putere... e un rest rar din infinitivul neapocopat după a (cf. echivalentul modern de a putea...)]. substantiv feminin putere

PUTÉRE, puteri, s. f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință. 2. Mare forță fizică, tărie, puternicie. ◊ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate forțele, cu toată râvna. ◊ Loc. adv. și adj. În putere (sau în puteri) = puternic, sănătos, voinic. în (toată) puterea (vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experiența (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tărie. ♦ Grad mare de concentrație. Puterea unei băuturi. 5. Valoare, valabilitate. ◊ Putere de circulație (sau circulatorie) a unei monede = însușirea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri și de servicii care poate fi obținută în schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stăpânire, dominație; p. ext. influență. ◊ Mare putere = țară, stat care dispune de o mare forță economică, militară, politică etc. Puterile Centrale = nume dat în Primul Război Mondial Germaniei și Austro-Ungariei. ◊ Expr. A fi în puterea cuiva = a depinde de voința, de bunul-plac al cuiva. ♦ (Concr.) Stat, țară (suverană). 2. Conducere de stat, guvernare. ◊ Putere de stat = atribut al clasei politice, care, folosind statul ca instrument, înfăptuiește conducerea societății. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a deține (sau a ajunge să dețină) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva. ◊ Loc. prep. În puterea... = în virtutea..., în baza... ◊ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat și necondiționat de a acționa în numele cuiva. Cu de la sine putere = fară a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate, potențial. Creșterea puterii economice.Putere de muncă = capacitatea unui om de a lucra și de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materială și socială a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. în puterea nopții.Expr. În (toată) puterea cuvântului = în adevăratul înțeles al cuvântului. III. 1. (Mat.) Rezultatul înmulțirii unui număr cu sine însuși (de atâtea ori de câte ori arată exponentul). ♦ Exponent care arată de câte ori trebuie înmulțit un număr cu el însuși. ◊ Putere a unui punct față de un cerc = valoarea absolută a diferenței dintre pătratul razei cercului și pătratul distanței dintre punct și centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic. ◊ Putere instalată = suma puterilor nominale ale mașinilor unei instalații producătoare de energie. Putere nominală = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea. substantiv feminin putere

a avea poci expr. (glum.) a putea, a fi în stare substantiv feminin aaveapoci

cal-putére s. m., art. cálul-putére; pl. cai-putére, art. cáii-pútere; simb. CP/(internațional) HP substantiv feminin calputere

în toată puterea cuvântului expr. în sensul real / imediat al cuvântului. substantiv feminin întoatăputereacuvântului

pot și (vest) pocĭ, putut, a puteá v. tr. (lat. pop. *póteo, *pŏtére îld. possum, posse, perf. pótui; it. posso, potère, vfr. poeir, nfr. pouvoir, sp. pg. poder.Pot și pocĭ, poțĭ, poate, putem, putețĭ, pot; putem; putuĭ; putusem; să poată; putînd). Am posibilitate, îs în stare, am forța de, am mijlocu de: munca poate multe, te poțĭ duce, poțĭ să te ducĭ. Am influență, am trecere: a putea (subînț. face) mult pe lîngă cineva, a nu putea nimic. Am voĭe, mĭ-e permis: eŭ pot intra, dar tu nu. E în zadar, nimănuĭ nu-ĭ pasă: poțĭ striga cît vreĭ, poate să (= lasă să) protesteze mult și bine: e în zadar ! Nu mă pot, 1. nu maĭ sînt în stare; 2. nu maĭ am nicĭ o putere, îs topit, cad, mor: nu maĭ pot de doru patriiĭ, de osteneală, de frig, de frică; 3. nu-mĭ pasă, îmĭ bat joc (iron.): Of ! Nu maĭ pot de amenințările luĭ ! A nu maĭ putea de bucurie, a fi foarte vesel. A se putea v. refl. 1. A fi posibil: se poate să vie [!], se poate întîmpla să vie. (V. poate), 2. a fi permis: Se poate? Se poate să intru? Asta nu se poate. Exclamativ: Se poate una ca asta? e posibil acest lucru?! Prov. Cine poate, oase roade, cine are ocaziune orĭ posibilitate, profită de ĭa [!]. verb pot

pocĭ, eŭ pocĭ, V. pot. verb pocĭ

puteá (pot, putút), vb.1. A fi în stare. – 2. (Refl.) A fi posibil. – 3. (Cu negația nu mai). A muri de, a arde în, a crăpa; ironic, a nu-i păsa de nimic. – Mr. pot, putut, puteare, megl., istr. pot. Lat. *pŏtēre, forma vulgară analogică a lui posse (Diez, Gramm., I, 331; Pușcariu 1362; Candrea-Dens., 1491; REW 6682), cf. vegl. potare, it. potere, prov., cat., sp., port. poder, v. fr. pooir (› fr. pouvoir). Pentru conjug., cf. Lombard, Cah. S. Pușcariu, II, 147-50. Der. poate, adv. (probabil, eventual), în loc de se poate, cf. calabr. pozza; putere, s. f. (tărie; forță, vigoare; stăpînire, conducere; înv., armată, forță militară; înv., mulțime; înv., minune, miracol; autoritate, împuternicire, mandat; una din cele trei autorități ale statului; putere executivă, guvern; stat suveran; mijloc, inimă; partea centrală a trunchiului) ale cărui ultime sensuri se explică prin localizarea ideei de putere în inimă și prin echivalență cu ea, cf. sp. corazón „parte centrală”; de-a puterea fi, adv. (Mold., exact, întocmai); puteri (var. împuteri), vb. (înv., a întări, a fortifica); putință, s. f. (posibilitate, facultate; mijloc), din lat. pǒtentia (Tiktin; Candrea; Scriban), sau mai probabil cu suf. -ință, ca stăruință, adeverință etc.; putirință (var. puterință), s. f. (putere, posibilitate), formație glumeață și familiară, rezultată din contaminarea lui putere cu putință; neputință, s. f. (impotență, incapacitate; imposibilitate); putincios, adj. (înv., puternic; înv., demn de, vrednic de; posibil); neputincios, adj. (impotent; înv., imposibil); puternic, adj. (tare, robust, potent; prepotent); neputernic, adj. (înv., debil, incapabil); preaputernic, adj. (atotputernic); atotputernic, adj. (prepotent), atribut exclusiv pentru Dumnezeu; puternici, vb. (înv., a-și exercita puterea); puternicie, s. f. (forță, tărie); atotputernicie, s. f. (omnipotență); puternice, s. f. pl. (duhuri rele); împuternici, vb. (a da puteri; refl., a se fortifica); împuternicire, s. f. (mandat; procură); împuternicit, s. m. (delegat; plenipotențiar); răsputea, vb. (a face ceva cu toată puterea); răsputere, s. f. (toată forța). – Din rom. provin bg. puteren (Capidan, Raporturile, 230), bg. din Trans. putere, puternica (Miklosich, Bulg., 131; Miklosich, Fremdw., 121), rut. puter(j)a, rus. puternyi, adj., puteruvaty, vb. (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 409). verb putea

puteá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pot, 2 sg. poți, perf. s. 1 sg. putúi, 1 pl. putúrăm; conj. prez. 3 să poátă; ger. putấnd; part. putút verb putea

puteà v. 1. a avea puterea de a lucra sau de a face ceva, a fi în stare: putem merge; 2. a avea influență: el poate mult pe lângă dânsul; 3. (absolut și negativ) a nu mai putea suporta: nu mai pot de căldură; 4. (ironic) a nu se teme: nu mai pot de tine; 5. a fi cu putință: se poate. [Lat. *POTERE (din POTUI)]. verb puteà

PUTEÁ, pot, vb. II. Tranz. 1. A fi în stare, a avea forța, puterea (fizică, morală, intelectuală), a se simți capabil de a înfăptui un lucru. ◊ Loc. adv. Cum poate (sau pot, poți etc.) = pe măsura posibilităților. ◊ Expr. Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilități, câtă rezistență are cineva. A nu mai putea (de...) = a) a fi copleșit de un sentiment sau de o senzație puternică; b) (Fam.) a nu-i păsa, a nu se sinchisi de ceva sau de cineva. 2. A avea posibilitatea, mijloacele, condițiile necesare sau ocazia de a înfăptui, de a face ceva, a-i fi ceva cu putință. 3. A exista posibilitatea sau probabilitatea, a fi posibil, a fi cu putință ca un lucru să se întâmple. ◊ Expr. Ce (sau când, unde) poate să fie? = ce (sau când, unde) să fie? ◊ Refl. impers. Cum se poate să nu învețe? (Loc. adv.) De nu se mai poate (sau cât se poate, cum nu se poate mai mult) = foarte; din cale-afară. (Expr.) Se prea poate = e (foarte) posibil. ♦ (La prez. ind. pers. 3 sg., cu valoare adverbială) E posibil, e cu putință. ◊ Loc. adv. Peste poate = cu neputință, imposibil. Fără doar și poate = neîndoielnic, sigur, precis. 4. A avea voia, dreptul de a face ceva. ◊ Refl. impers. A fi permis sau îngăduit. Se poate intra? 5. A avea motive, a avea justificare, a fi îndreptățit să facă, să spună, să creadă ceva. 6. A fi indicat, nimerit, potrivit, a fi bine să..., a fi cazul să...; a se cuveni, a se cădea. [Prez. ind. și: (pop.) poci] – Lat. potere (=posse). verb putea

a avea poci expr. (glum.) a putea, a fi în stare verb aaveapoci

a nu mai putea (de cineva sau ceva) expr. a nu-i păsa (de cineva sau de ceva), a nu se sinchisi (de cineva sau de ceva). verb anumaiputea

zbura pe aici, dar nu l-am putut prinde expr. (iron.) folosită ca replică la întrebarea cuiva care caută ceva sau pe cineva. verb zburapeaici

a ști ce-i poate pielea (cuiva) expr. a cunoaște foarte bine profilul moral al cuiva. verb așticeipoatepielea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului putere

putere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular putere puterea
plural puteri puterile
genitiv-dativ singular puteri puterii
plural puteri puterilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z