pustietate definitie

credit rapid online ifn

pustietáte f. (d. pustie). Pustie, deșert, singurătate: a străbate pustietatea Sahareĭ, a locui în pustietate. – În P. P. pustieșag, pl. urĭ. substantiv femininpustietate

pustietáte (-ti-e-) s. f., g.-d. art. pustietắții; (locuri) pl. pustietắți substantiv femininpustietate

credit rapid online ifn

PUSTIETÁTE, pustietăți, s. f. 1. Regiune lipsită de vegetație (și nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puțin umblat. 2. Singurătate, izolare. [Pr.: -ti-e-] – Pustiu + suf. -ătate. substantiv femininpustietate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipustietate

pustietate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pustietate pustietatea
plural pustietăți pustietățile
genitiv-dativ singular pustietăți pustietății
plural pustietăți pustietăților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z