pustă definitie

pústă f., pl. e (ung. puszta, d. vsl. pušta, pustie). Bărăgan, stepă, vorbind de șesu Ungariiĭ între Dunăre și Tisa și pe alăturĭ. substantiv femininpustă

pústă s. f., g.-d. art. pústei; pl. púste substantiv femininpustă

pustă f. Tr. ținut nelocuit, comună sau cătun așezat pe locul vechilor puste. [Ung. PUSZTA, pustiu]. V. Puszta. substantiv femininpustă

PÚSTĂ, puste, s. f. Câmpie întinsă acoperită cu ierburi; stepă. – Din magh. puszta. substantiv femininpustă

púștă, V. pustíe. temporarpuștă

pustíe f. (vrom. pustinĭe, d. vsl. pustynĭ, și pušta, pustie; pustiti și puštuti, a trimete, a lăsa; bg. pustinĭa, pustie; ung. puszta, pustie). V. năpustesc, opust, otpust). Pustietate, pustiŭ, deșert, regiune nelocuită: pustia Sahareĭ. Fam. Lucru care nu-țĭ place, pacoste: pustia ceĭa de moară, de mașină. În blăstăme [!]: bată-l pustia, mînca-l-ar pustia, ducă-se pe pustiiĭ (V. duc). – Vechĭ și pustiñe. În P. P. (Șez. 1, 110) și puștă (vsl. puša). temporarpustie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipustă

pustă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pustă pusta
plural puste pustele
genitiv-dativ singular puste pustei
plural puste pustelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z