PURULÉNT, -Ă adj. care puroiază; supurant. (< fr. purulent, lat. purulentus) adjectivpurulent
purulént adj. m., pl. purulénți; f. puruléntă, pl. purulénte adjectivpurulent
PURULÉNT, -Ă, purulenți, -te, adj. Care are puroi, care elimină puroi; care puroiază; supurant, puroios. – Din fr. purulent, lat. purulentus. adjectivpurulent
purulent adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | purulent | purulentul | purulentă | purulenta |
plural | purulenți | purulenții | purulente | purulentele | |
genitiv-dativ | singular | purulent | purulentului | purulente | purulentei |
plural | purulenți | purulenților | purulente | purulentelor |