puritate definitie

PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curățenie. ♦ (Fig.) Nevinovăție, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté]. substantiv femininpuritate

PURITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este pur. 2. (fig.) curățenie morală, nevinovăție; candoare. 3. (biol.) ă gameților = fenomen prin care celulele de reproducere mascule și femele sunt haploide, în timp ce celulele somatice sunt diploide. (< it. purità, lat. puritas) substantiv femininpuritate

*puritáte (lat. puritas, -átis). Calitatea de a fi pur, curățenie: puritatea apeĭ, a aeruluĭ, a unuĭ metal. Fig. Castitate, integritate: puritatea obiceĭurilor. Delicateță, distincțiune: puritatea gustuluĭ. Gram. Calitatea de a nu avea barbarizme [!]: puritatea limbiĭ. substantiv femininpuritate

puritáte s. f., g.-d. art. puritắții substantiv femininpuritate

puritate f. 1. caracterul celor pure: puritatea apei, puritatea aerului; 2. fig. castitate, integritate: puritatea moravurilor; 3. exactitate, corecțiune: puritatea stilului; 4. delicateță: puritate de gust. substantiv femininpuritate

PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur; curățenie. ♦ Fig. (Rar) Castitate, curățenie sufletească, candoare. – Din lat. puritas, -atis. substantiv femininpuritate