*purífic, a -á v. tr. (lat. puri-fico, -ficáre, d. purus, pur, și facere, a face. V. edi- și modi-fic). Curăț, fac pur: a purifica apa, aeru, (fig.) societatea de rele obiceĭurĭ. verb tranzitivpurific
PURIFICÁ vb. I. tr. A face pur; a curăța. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite elemente socotite străine. ♦ refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. [P.i. purífic. / < lat., it. purificare, cf. fr. purifier]. verb tranzitivpurifica
PURIFICÁ vb. I. tr. a îndepărta elemente străine, a face pur; a curăța. ◊ (tehn.) a epura. II. refl. a deveni pur, nevinovat, fără pată. (< fr. purifier, lat. purificare) verb tranzitivpurifica
purificá (a ~) vb., ind. prez. 3 purífică verb tranzitivpurifica
purificà v. a (se) face pur: a purifica aerul; fig. a purifica moravurile. verb tranzitivpurificà
PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare. verb tranzitivpurifica
purifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)purifica | purificare | purificat | purificând | singular | plural | ||
purificând | purificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | purific | (să)purific | purificam | purificai | purificasem | |
a II-a (tu) | purifici | (să)purifici | purificai | purificași | purificaseși | ||
a III-a (el, ea) | purifică | (să)purificai | purifica | purifică | purificase | ||
plural | I (noi) | purificăm | (să)purificăm | purificam | purificarăm | purificaserăm | |
a II-a (voi) | purificați | (să)purificați | purificați | purificarăți | purificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | purifică | (să)purifice | purificau | purificară | purificaseră |