pureca definitie

credit rapid online ifn

purecà v. 1. a căuta purecii; 2. fig. și fam. a căuta cu deamăruntul: de cumperi lucrul, îl pureci și apoi tocmești. [Lat. PULICARE]. verb tranzitivpurecà

PURECÁ vb. I v. purica. verb tranzitivpureca

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipureca

pureca  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)pureca purecare purecat purecând singular plural
purecând purecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) purec (să)purec purecam purecai purecasem
a II-a (tu) pureci (să)pureci purecai purecași purecaseși
a III-a (el, ea) purecă (să)purecai pureca purecă purecase
plural I (noi) purecăm (să)purecăm purecam purecarăm purecaserăm
a II-a (voi) purecați (să)purecați purecați purecarăți purecaserăți
a III-a (ei, ele) purecă (să)purece purecau pureca purecaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z