purec definitie
- Vezi aici mai multe rimepurec
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curec
púrec-, V. puric-. substantiv masculinpurec
PÚREC s. m. v. purice. substantiv masculinpurec
púrice (est) și púrece (vest) m. (lat. pûlex, púlicis, it. pulce, sard. pulege, pv. piuse, fr. puce, sp. pg. pulga). Un insect [!] dipter negru parazit pe corpu omuluĭ și animalelor și care scapă de urmărire pin [!] sărire (púlex irritans). A nu face puricĭ într´un loc, a nu rămînea mult acolo. Țintă cu gămălia mare care se bate în talpa încălțămintelor ca să nu se roadă. – Și púric (nord). substantiv masculinpurice
purecà v. 1. a căuta purecii; 2. fig. și fam. a căuta cu deamăruntul: de cumperi lucrul, îl pureci și apoi tocmești. [Lat. PULICARE]. verb tranzitivpurecà
PURECÁ vb. I v. purica. verb tranzitivpureca
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipurec
| purec substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | purec | purecul |
| plural | pureci | purecii | |
| genitiv-dativ | singular | purec | purecului |
| plural | pureci | purecilor | |