Alege sensul dorit: purces -adjectiv purces -substantiv neutru

purces definitie

credit rapid online ifn

purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ). adjectivpurced

purcés (înv., pop.) s. n., pl. purcésuri adjectivpurces

credit rapid online ifn

purcés n., pl. urĭ (ca și proces). Vechĭ. Purcedere, plecare: la purcesu luĭ din Iașĭ (Let. 2, 228). Pășire, înaintare (la atac): purcesu oștiĭ (Let. 1, 334). Origine, obîrșie: de unde-șĭ are purcesu. substantiv neutrupurces

purces n. acțiunea de a purcede. substantiv neutrupurces

PURCÉS, purcesuri, s. n. (înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede. substantiv neutrupurces

purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ). verbpurced

purcéde (purcéd, purcés), vb.1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge.Der. purces, s. n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede). verbpurcede

purcede v. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE]. verbpurcede

purcéde (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserăm; conj. prez. 3 să purceádă; ger. purcezấnd; part. purcés verbpurcede

PURCÉDE, purcéd, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) pomi, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere. verbpurcede

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipurces

purces  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular purces purcesul purcea purceasa
plural purceși purceșii purcese purcesele
genitiv-dativ singular purces purcesului purcese purcesei
plural purceși purceșilor purcese purceselor
purces  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular purces purcesul
plural purcesuri purcesurile
genitiv-dativ singular purces purcesului
plural purcesuri purcesurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z