purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ). adjectivpurced
purcés n., pl. urĭ (ca și proces). Vechĭ. Purcedere, plecare: la purcesu luĭ din Iașĭ (Let. 2, 228). Pășire, înaintare (la atac): purcesu oștiĭ (Let. 1, 334). Origine, obîrșie: de unde-șĭ are purcesu. substantiv neutrupurces
purces n. acțiunea de a purcede. substantiv neutrupurces
PURCÉS, purcesuri, s. n. (înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede. substantiv neutrupurces
purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ). verbpurced
purcéde (purcéd, purcés), vb. – 1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge. – Der. purces, s. n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede). verbpurcede
purcede v. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE]. verbpurcede
purcéde (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purcéd, perf. s. 1 sg. purceséi, 1 pl. purcéserăm; conj. prez. 3 să purceádă; ger. purcezấnd; part. purcés verbpurcede
PURCÉDE, purcéd, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) pomi, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere. verbpurcede
purces adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | purces | purcesul | purceasă | purceasa |
plural | purceși | purceșii | purcese | purcesele | |
genitiv-dativ | singular | purces | purcesului | purcese | purcesei |
plural | purceși | purceșilor | purcese | purceselor |
purces adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | purces | purcesul |
plural | purcesuri | purcesurile | |
genitiv-dativ | singular | purces | purcesului |
plural | purcesuri | purcesurilor |