punte definitie

púnte (púnți), s. f.1. Pod îngust. – 2. Plută de candelă. – 3. Platforma unei mori de apă. – 4. Platforma unei ambarcații. – 5. Traversă care susține cele două brațe ale ferăstrăului de mînă. – 6. În mitologia populară ultima vamă a morților, situată pe un pod deasupra iadului, în care cad sufletele păcătoșilor. – Mr. punte, megl. punti. Lat. pǒntem (Pușcariu 1402; Candrea-Dens., 1474; REW 6649), cf. vegl. puant, it., port. ponte, prov., fr., cat. pont, sp. puente. S-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate în general doar dintr-un trunchi de copac care unește cele două maluri ale unui rîu sau ale unei prăpăstii; trecătorile pentru căruțe se numesc pod.Der. puntaș s. m. (înv., tîmplar constructor de punți). substantiv femininpunte

púnte s. f., g.-d. art. púnții; pl. punți substantiv femininpunte

púnte f. (lat. pons, pŏntis, punte, probabil rudă cu vgr. pátos, drum bătut [V. pat]; scr. patha-s, panthan, drum; vsl. pontĭ, drum, [V. răspîntie]; it. pg. ponte, pv. fr. cat. pont, sp. puente). Pod mic: s´a făcut frate cu dracu pînă ce va trece puntea (Prov.). Traversă, stinghie (ca lemnu cel maĭ lung al ferăstrăuluĭ și care se numește și războĭ). substantiv femininpunte

punte f. 1. pod peste o apă; 2. pânză așternută în drum pe unde se transportă mortul; 3. grinda teascului; 4. curmezișul ferestrăului. [Lat. PONTEM]. substantiv femininpunte

PÚNTE, punți, s. f. 1. Pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă) așezat peste un șanț, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. ◊ Expr. Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o, dificultate, de a ieși dintr-un impas. A se face (sau a se pune) luntre și punte v. luntre. ♦ Scândură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălțime. ♦ Punte de comunicație = placă metalică rabatabilă folosită ca legătură între două vagoane de cale ferată. ♦ Pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei. ♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. 2. Planșeu metalic sau de lemn, orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele. 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente, o sursă de energie și un instrument de măsură. 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei. 5. (Chim.; în sintagma) Punte de hidrogen = legătură de hidrogen. – Lat. pons, -ntis. substantiv femininpunte

puntea suspinelor expr. (la gimnastică) bârnă; proba de bârnă. substantiv femininpunteasuspinelor

PUNT s.n. v. punct. substantiv neutrupunt

PUNT s. n. v. punct. substantiv neutrupunt

punt, V. punct. substantiv neutrupunt

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipunte

punte  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular punte puntea
plural punți punțile
genitiv-dativ singular punți punții
plural punți punților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z