pungit definitie

PUNGIT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi. adjectivpungit

pungí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 pungeáscă verb tranzitivpungi

pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR. verb tranzitivpungì

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (în expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă. verb tranzitivpungi

pungésc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungășesc. Sud. Strîng gura saŭ pelea, o fac pungă: gura se pungește de fructe acre, pĭelea se pungește după arsură. verb tranzitivpungesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipungit

pungit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pungit pungitul pungi pungita
plural pungiți pungiții pungite pungitele
genitiv-dativ singular pungit pungitului pungite pungitei
plural pungiți pungiților pungite pungitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z