puncționare definitie

credit rapid online ifn

PUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a puncționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < puncționa]. substantiv femininpuncționare

PUNCȚIONÁRE, puncționări, s. f. Acțiunea de a puncționa. [Pr.: -ți-o-] – V. puncționa. substantiv femininpuncționare

credit rapid online ifn

PUNCȚIONÁ vb. I. tr. A face puncții. [Pron. -ți-o-. / < fr. ponctionner]. verb tranzitivpuncționa

PUNCȚIONÁ vb. tr. a face o puncție. (< fr. ponctionner) verb tranzitivpuncționa

PUNCȚIONÁ, puncționez, vb. I. Tranz. (Rar) A face o puncție. [ Pr.: -ți-o-] – Din fr. ponctionner (după punct). verb tranzitivpuncționa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipuncționare

puncționare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puncționare puncționarea
plural puncționări puncționările
genitiv-dativ singular puncționări puncționării
plural puncționări puncționărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z