punctuațiune definitie

PUNCTUAȚIÚNE s.f. v. punctuație. substantiv femininpunctuațiune

*punctuațiune f. (d. punctuez; fr. ponctuation). Gram. Arta și modu de a punctua. Semnele pin [!] care punctuezĭ, pin care separĭ propozițiunile ș. a. și care sînt: punctu (.), virgula (,), doŭă puncte (:), punct și virgulă (;), semnu întrebăriĭ (?), al exclamăriĭ (!), semnele citațiuniĭ („”), parenteza ([ ]) și punctele suspensiuniĭ (...). – Și -áție. substantiv femininpunctuațiune

punctuați(un)e f. 1. arta și modul de a punctua; 2. semne ce servesc a marca punctuațiunea. substantiv femininpunctuațiune

PUNCTUAȚIÚNE s. f. v. punctuație. substantiv femininpunctuațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipunctuațiune

punctuațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular punctuațiune punctuațiunea
plural punctuațiuni punctuațiunile
genitiv-dativ singular punctuațiuni punctuațiunii
plural punctuațiuni punctuațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z