punctator definitie

credit rapid online ifn

PUNCTATÓR s.n. Unealtă de oțel cilindrică, terminată cu un vârf ascuțit, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. [< puncta + -tor]. substantiv neutrupunctator

PUNCTATÓR s. n. unealtă de oțel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. (< puncta + -tor) substantiv neutrupunctator

credit rapid online ifn

punctatór (punc-ta-) s. n., pl. punctatoáre substantiv neutrupunctator

PUNCTATÓR, punctatoare, s. n. Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare. – Puncta + suf. -tor. substantiv neutrupunctator

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipunctator

punctator  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular punctator punctatorul
plural punctatoare punctatoarele
genitiv-dativ singular punctator punctatorului
plural punctatoare punctatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z