PUMNÍ, pumnesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) bate cu pumnii. – Din pumn. adjectivpumni
PUMNÍ, pumnesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) bate cu pumnii. – Din pumn. verb tranzitivpumni
pumnésc și -uĭésc v. tr. (d. pumn). Fam. Bat cu pumniĭ. V. refl. Copiiĭ s´aŭ pumnit. V. boxez, buchisesc. verb tranzitivpumnesc
pumnit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pumnit | pumnitul | pumnită | pumnita |
plural | pumniți | pumniții | pumnite | pumnitele | |
genitiv-dativ | singular | pumnit | pumnitului | pumnite | pumnitei |
plural | pumniți | pumniților | pumnite | pumnitelor |