pumnal definitie

PUMNÁL s.n. Armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă ca de cuțit. [Var. pumnar s.n. / < pumn, după it. pugnale, fr. poignard]. substantiv neutru pumnal

PUMNÁL s. n. armă cu o lamă scurtă, ascuțită și tăioasă. (după it. pugnale) substantiv neutru pumnal

*pumnál n., pl. e (it. pugnale, după rom. pumn). Junghĭ, cuțit de împuns p. a ucide oamenĭ saŭ feare [!]. substantiv neutru pumnal

pumnál s. n., pl. pumnále substantiv neutru pumnal

pumnal n. armă scurtă, ascuțită și tăioasă, compusă dintr’o lamă și un mâner. [Modelat după it. PUGNALE]. substantiv neutru pumnal

PUMNÁL, pumnale, s. n. Armă albă cu lamă scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit; stilet, jungher. – Pumn + suf. -al (după it. pugnale). substantiv neutru pumnal