pumn definitie

credit rapid online ifn

pumn (púmni), – Palmă închisă. – Mr. pulnu, pulńi, megl. pulm, istr. pumnu, pumăn. Lat. pŭgnus (Pușcariu 1400; Candrea-Dens., 1460; REW 6814), cf. it. pugno, prov. ponh, fr. poing, cat. puny, sp. puño, port. punho.Der. pumnaș (var. pumnicel), s. m. (manșetă cusută la ii), în Trans.; pumni (var. pumnui), vb. (a da pumni); pumnal, s. n. (stilet), traducere din fr. poignard sau it. pugnale. Din rom. provine săs. pun. substantiv masculinpumn

pumn s. m., pl. pumni substantiv masculinpumn

credit rapid online ifn

pumn m. (lat. pŭgnus, pumn, rudă cu vgr. pygmé, pumn [V. pigmeŭ]; it. pugno, pv. ponh, fr. poiag, sp. puño, pg. punho. V. pugilat, repugnant). Palma întinsă p. a lovi: s´aŭ bătut cu pumniĭ. Lovitură cu pumniĭ: ĭ-a tras un pumn (V. ghĭont). Cantitate cît ĭeĭ cu pumnu: un pumn de grăunțe. Fig. Mic număr, o mînă, cîțĭ-va: un pumn de oamenĭ. – În nord pum, ca și undilem (undelemn [!]). substantiv masculinpumn

pumn m. 1. mână închisă; 2. cât se poate apuca cu pumnul: un pumn de bani; 3. fig. număr mic: un pumn de soldați; 4. termen de hotărnicie: o diviziune a stânjenului, cam ⅔ dintr’o palmă. [Lat. PUGNUS]. substantiv masculinpumn

PUMN, pumni, s. m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse. ◊ Loc. adj. Căi pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul). ◊ Expr. A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva). A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze. Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș. 4. Măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă. – Lat. pugnus. substantiv masculinpumn

a-i vârî (cuiva) pumnul în gură expr. a împiedica (pe cineva) în mod brutal să vorbească sau să acționeze. substantiv masculinaivârî

Pumnul (Arune) m. învățat profesor bucovinean, autorul unei reforme teoretice a limbei naționale (1818-1866). substantiv masculinpumnul

a arăta pumnul (cuiva) expr. a amenința (pe cineva) substantiv masculinaarătapumnul

a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. substantiv masculinaplângeînpumni

a-și râde în pumni expr. a manifesta o deosebită satisfacție față de necazurile cuiva. substantiv masculinașirâdeînpumni

a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie. substantiv masculinabăgaînfabricădepumni

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipumn

pumn  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pumn pumnul
plural pumni pumnii
genitiv-dativ singular pumn pumnului
plural pumni pumnilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z