puiet definitie
puiét1 (plantă tânără) s. m., pl. puiéți substantiv masculin puiet
puiét2 (mulțime de pui de animale) s. n. substantiv masculin puiet
PUIÉT, (1,2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. 2. Mulțime de pui1 (11,2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et. substantiv masculin puiet
puĭéț m. (d. puĭ). Copăcel tînăr de transplantat: puĭețĭ de brad. temporar puĭeț
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului puiet
| puiet substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | puiet | puietul |
| plural | puieți | puieții | |
| genitiv-dativ | singular | puiet | puietului |
| plural | puieți | puieților | |