puică definitie

púĭcă f., pl. e și ĭ (d. puĭ, ca fiĭcă d. fiĭ, fiŭ. D. rom. vine sîrb. bg. rut. pujka, ung. pulyka). Găină care n´a oŭat încă. Cuvînt de dezmerdare. Adv. Cu inima puĭcă, strînsă de frică. A face degetele saŭ mîna puĭcă, a strînge degetele la un loc ținîndu-le drepte (ceĭa ce nu poțĭ face cînd țĭ-e mîna înghețată). Adv. A ședea puĭca, a ședea pe vine (cinchit): copiiĭ se daŭ puĭca pe gheață. – Dim. -úță, pl. e, maĭ rar -uleánă, pl. ene. substantiv femininpuĭcă

púică (pop.) s. f., g.-d. art. púicii; pl. puici substantiv femininpuică

puică f. 1. găină mică; 2. termen de gingășie: puică dragă; 3. pl. grăunțe neînflorite printre cocoșei. substantiv femininpuică

PUÍCĂ, puici, s. f. 1. Pui1 de găină de sex femeiesc; găină tânără. 2. (Pop.) Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită). – Pui1 + suf. -că. substantiv femininpuică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipuică

puică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puică puica
plural puici puicile
genitiv-dativ singular puici puicii
plural puici puicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z