Alege sensul dorit: puf - substantiv masculin puf - substantiv neutru puf - temporar

puf definitie

puf interj. – Imită forăitul. Creație expresivă, cf. buf, uf.Der. pufăi (var. pufui), vb. (a (s)forăi; a pufni, a fuma pipă); pufai, s. n. (prahiță, Lycoperdon communis); pufăios, adj. (puhav); pufni, vb. (a pufăi; a izbucni în rîs), cf. bufni; pihăi, vb. (a forăi); pifăi, vb. (a fuma); pufnitură, s. f. (forăit, bufnet); pufăit (var. pufuit), s. f. (bufnit, suflu); pufnet, s. n. (bufnit). substantiv masculin puf

puf (púfi), s. m.1. Pene mici și moi. – 2. Perișor. – 3. Obiect care servește la pudrat. – Mr. puh. Sl. puchŭ (Cihac, II, 298), cf. bg., slov. puh. Se confundă cu rădăcina expresivă a lui puf, interj.Der. pufos, adj. (moale, afînat); pufărie, s. f. (saltea de puf); pufuliță, s. f. (plantă, Epilobium hirsutum); împufat, adj. (afînat). substantiv masculin puf

PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitente a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc. – Onomatopee. substantiv masculin puf

puf s. n. sg. (deț.) țigară. substantiv neutru puf

1) puf n., pl. urĭ (vsl. puhŭ, rus. nsl. puh, puf, din rădăcina imitativă puh = rom. puf 2, care există maĭ în toate limbile. V. pufnesc, zăpușesc). Pene supțirĭ [!] și micĭ care acopere [!] pîntecele păsărilor: cu pufu de gîscă se umple pernele. Primele pene cu care păsările ĭese [!] din oŭă. Un fel de păr foarte fin cu care-s acoperite unele fructe, maĭ ales persicele [!]. Un fel de cĭupercă numită și pufaĭ și gogoașă. (V. gogoașă). substantiv neutru puf

puf n. 1. fulgi ușori de gâscă cu cari se umple perne; 2. primii fulgi ai păsărilor; 3. Bot. V. pufaiu. [Rus. PUHŬ]. substantiv neutru puf

PUF2, (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. ◊ Expr. A crește în puf= a crește în confort, neducând lipsă de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață. 3. (Cu sens colectiv) Părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc. 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, în compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obținut la cules. 7. (Spec.) Minge de badminton. – Din bg., sb. puh. substantiv neutru puf

PUF3, pufuri, s. n. Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. – Din fr. pouf. substantiv neutru puf

cu pufuri expr. atent, tandru; prevenitor. substantiv neutru cupufuri

2) puf ! interj. care arată suflarea. De ex.: auzind pașĭ, el puf în lumînare = stinse lumînarea (rudă cu puf 1 și cu buf). temporar puf

puf1 interj. temporar puf

puf2 (plantă, gogoașă de mătase) s. m., pl. pufi temporar puf

puf3 (perișor la plante/la animale, pene mici) s. n. temporar puf

puf4 (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. púfuri temporar puf

gogoáșe (vest) și gogoáșă saŭ gugoașă (est) f., pl. oșĭ (var. din cocoașe. V. cocă 1). Cocon, învălișu [!] în care se acopere [!] gîndacu de matasă [!] și care conține firele de matasă. Un fel de cĭupercă comestibilă numită și puf și pufaĭ, care, după ce îmbătrînește și devine cenușie, se preface într´o ĭască foarte bună (lycoperdon bovista saŭ bovista gigantéa). Un fel de prăjitură unflată [!] făcută din aluat și prăjită în unt orĭ în unt-de-lemn. (V. degețeĭ și craflă). Fig. Palavre, mincĭunĭ gogonate. Gogoașă de ristic. V. colțar și bumbac. temporar gogoașe

a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux. temporar atrăiîmpărătește

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului puf

puf   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puf puful
plural pufi pufii
genitiv-dativ singular puf pufului
plural pufi pufilor
puf   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puf puful
plural pufi pufii
genitiv-dativ singular puf pufului
plural pufi pufilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z