PUDRÁT, -Ă, pudrați, -te, adj. Dat, acoperit cu pudră; cu fața acoperită de un strat de pudră; pudruit. – V. pudra. adjectivpudrat
PUDRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr. poudrer]. verb tranzitivpudra
PUDRÁ vb. I. tr., refl. a(-și) da cu pudră. II. tr. a acoperi cu un strat de zahăr pudră. ◊ a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii. (< fr. poudrer) verb tranzitivpudra
pudrá (a ~) (pu-dra) vb., ind. prez. 3 pudreáză verb tranzitivpudra
pudrà v. a da cu pudră. verb tranzitivpudrà
PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de faină, de zahăr etc.). – Din pudră. – Cf. fr. poudrer. verb tranzitivpudra
*pudréz v. tr. (fr. poudrer). Acoper [!] cu pudră: femeĭa frumoasă n´are nevoĭe să se pudreze. verb tranzitivpudrez
pudrat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pudrat | pudratul | pudrată | pudrata |
plural | pudrați | pudrații | pudrate | pudratele | |
genitiv-dativ | singular | pudrat | pudratului | pudrate | pudratei |
plural | pudrați | pudraților | pudrate | pudratelor |