pudra definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepudra
- Vezi aici mai multe rimepudra
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupud
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cudra
*púdră f., pl. e (fr. poudre, vfr. pouldre. V. pulbere). Praf foarte mărunt de orez, cu care se sulemenesc femeile. substantiv femininpudră
púdră (pu-dră) s. f., g.-d. art. púdrei; (sorturi) pl. púdre substantiv femininpudră
pudră f. praf de orez (= fr. poudre). substantiv femininpudră
PÚDRĂ s.f. Pulbere, praf foarte fin cu bază de amidon (parfumat), folosit ca fard; pulbere fină folosită contra iritațiilor pielii. ♦ Pulbere foarte fină (mai ales de zahăr). [< poudre]. substantiv femininpudră
PÚDRĂ s. f. 1. pulbere fină (parfumată), pe bază de amidon, folosită ca fard. 2. pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită contra iritațiilor pielii. 3. material solid transformat în pulbere. (< fr. poudre) substantiv femininpudră
PÚDRĂ, pudre, s. f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunțirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată și uneori colorată), care se întrebuințează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre. substantiv femininpudră
pudră de mătase expr. (tox.) cocaină. substantiv femininpudrădemătase
PUDRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) da cu pudră. 2. tr. A presăra praf pe o suprafață oarecare. [< fr. poudrer]. verb tranzitivpudra
PUDRÁ vb. I. tr., refl. a(-și) da cu pudră. II. tr. a acoperi cu un strat de zahăr pudră. ◊ a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafața pielii. (< fr. poudrer) verb tranzitivpudra
pudrá (a ~) (pu-dra) vb., ind. prez. 3 pudreáză verb tranzitivpudra
pudrà v. a da cu pudră. verb tranzitivpudrà
PUDRÁ, pudrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui. 2. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de pulbere (de faină, de zahăr etc.). – Din pudră. – Cf. fr. poudrer. verb tranzitivpudra
*pudréz v. tr. (fr. poudrer). Acoper [!] cu pudră: femeĭa frumoasă n´are nevoĭe să se pudreze. verb tranzitivpudrez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipudra
| pudra substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)pudra | pudrare | pudrat | pudrând | singular | plural | ||
| pudrând | pudrați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | pudrez | (să)pudrez | pudram | pudrai | pudrasem | |
| a II-a (tu) | pudrezi | (să)pudrezi | pudrai | pudrași | pudraseși | ||
| a III-a (el, ea) | pudrează | (să)pudrai | pudra | pudră | pudrase | ||
| plural | I (noi) | pudrăm | (să)pudrăm | pudram | pudrarăm | pudraserăm | |
| a II-a (voi) | pudrați | (să)pudrați | pudrați | pudrarăți | pudraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | pudrează | (să)pudreze | pudrau | pudrară | pudraseră | ||