PUDLÁ vb. tr. a separa impuritățile din fontă pentru a obține oțel cu însușiri speciale. (< fr. puddler) verb tranzitivpudla
PUDLÁ, pudlez, vb. I. Tranz. (Metalurgie) A supune oțelul operației de pudlaj. – Din fr. puddler. verb tranzitivpudla
*pudléz v. tr. (fr. puddler, d. engl. to puddle). Chim. Curăț fonta ca s´o prefac în fer [!] saŭ în oțel. verb tranzitivpudlez
pudla verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pudla | pudlare | pudlat | pudlând | singular | plural | ||
pudlând | pudlați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | pudlez | (să)pudlez | pudlam | pudlai | pudlasem | |
a II-a (tu) | pudlezi | (să)pudlezi | pudlai | pudlași | pudlaseși | ||
a III-a (el, ea) | pudlează | (să)pudlai | pudla | pudlă | pudlase | ||
plural | I (noi) | pudlăm | (să)pudlăm | pudlam | pudlarăm | pudlaserăm | |
a II-a (voi) | pudlați | (să)pudlați | pudlați | pudlarăți | pudlaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | pudlează | (să)pudleze | pudlau | pudlară | pudlaseră |