Büdös n. sau Puciosul, massiv în Ungaria cu numeroase peșteri, având pereții acoperiți cu pucioasă și prezentând la vârful său (peste 1200 m.) un crater bine conservat (înconjurat de solfatare și mofete): e o scobitură ca o căldare adâncă de peste 300 metri. adjectivbüdös
pucĭós, -oásă adj. (lat. *puteósus, d. putére, a puți, ca puț d. púteus; it. puzzoso). Puturos, puchinos: Jidan pucĭos. Apă pucĭoasă, apă sulfuroasă. Buruĭană pucĭoasă, pucĭoacnă (Trans.). Cĭoară pucĭoasă, dumbrăveancă. Pucĭoasă s. f. (adică peatră [!] pucioasă). Sulf. V. sulf. adjectivpucĭos
puciós (înv., pop.) adj. m., pl. pucióși; f. pucioásă, pl. pucioáse adjectivpucios
PUCIÓS, -OÁSĂ, pucioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apă-de-pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus. adjectivpucios
Puciosu (Muntele) m. V Büdõs. adjectivpuciosu
pucios adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pucios | puciosul | pucioasă | pucioasa |
plural | pucioși | pucioșii | pucioase | pucioasele | |
genitiv-dativ | singular | pucios | puciosului | pucioase | pucioasei |
plural | pucioși | pucioșilor | pucioase | pucioaselor |