puchini definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepuchini
- Vezi aici mai multe rimepuchini
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupuc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuni
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuini
puchín m. și puchínă f., pl. ĭ (rudă cu puchĭos, pucĭos). Est. Pl. Urdorĭ, lacrămĭ [!] uscate și alte substanțe gălbicĭoase care se fac la ochĭ după somn orĭ din pricina vreuneĭ boale [!]. – Și puchĭ, m. pl. V. pistruĭe. substantiv femininpuchin
puchínă (reg.) s. f., g.-d. art. puchínii; pl. puchíni substantiv femininpuchină
PUCHÍNĂ, puchini, s. f. (Reg.) Urdoare. – Et. nec. Cf. puchi. substantiv femininpuchină
puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț). temporarpuchini
puchinésc v. tr. (poate d. puchinĭ, puchinos, adică „îmĭ stric ochiĭ cu lucrurĭ puchinoase, micĭ”). Est. Fam. Mocoșesc, lucrez prea încet: ce tot puchineștĭ acolo? V. refl. M´am puchinit mult pîn´am sfîrșit. – În sud mă bughinesc (cp. cu ung. bongyolni, a încîlci), în vest mă buchinesc, (rev. I. Crg. 7, 153); în Mold. sud intr. bunginesc și buginesc, trîndăvesc, lîngezesc, vegetez. V. coțobănesc, chĭombăĭesc. temporarpuchinesc