publicare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepublicare
- Vezi aici mai multe rimepublicare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupub
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
PUBLICÁRE s.f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire. [< publica]. substantiv femininpublicare
publicáre (pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicắrii substantiv femininpublicare
PUBLICÁRE s. f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire, apariție. ♦ (Înv.; concr.) Publicație. – V. publica. substantiv femininpublicare
*publicațiúne f. (lat. publicátio, -ónis). Acțiunea de a publica (maĭ des: publicare): publicațiunea uneĭ cărțĭ, uneĭ informațiunĭ. Anunțare de strigare în public: publicațiunile ofițeruluĭ stăriĭ civile. Lucru publicat (carte, revistă, ziar): o publicațiune ilustrată. – Și -áție (rus. publikáciĭa). substantiv femininpublicațiune
2) *públic, a -á v. tr. (lat. público, -áre). Fac cunoscut în public: ofițeru stăriĭ civile publică actele de căsătorie. Fac cunoscut pin [!] ziar, pun în ziar: ziaru publică o știre noŭă. Tipăresc p. a răspîndi în public, daŭ la lumină, scot: a publica o carte. – Pe la 1800 publicarisésc (cu sufix ngr.) și -césc (rus. -publikovátĭ). verb tranzitivpublic
PUBLICÁ vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare]. verb tranzitivpublica
PUBLICÁ vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ◊ a edita. (< lat. publicare) verb tranzitivpublica
publicá (a ~) (pu-bli-) vb., ind. prez. 3 públică verb tranzitivpublica
publicà v. 1. a face public și notoriu; 2. a spune în public, a divulga; 3. a tipări și pune în vânzare: a publica o carte, un ziar. verb tranzitivpublicà
PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare. verb tranzitivpublica
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipublicare
| publicare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | publicare | publicarea |
| plural | publicări | publicările | |
| genitiv-dativ | singular | publicări | publicării |
| plural | publicări | publicărilor | |