puțintel definitie

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel ! – Vechĭ și´n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste. adjectiv puținel

!puțintél (fam.) adj. m., pl. puțintéi; f. puțintícă, pl. puțintéle adjectiv puțintel

puțintel adv. puțin de tot. [Tras din puțin cu ajutorul unui sufix analogic (cf. mititel)]. adjectiv puțintel

PUȚINTÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținei. ◊ Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel. adjectiv puțintel