psaltíre f. (ngr. psaltiri, vgr. psaltérion: vsl. psaltyrĭ și psaltyria, rus. -irĭ și ýrĭ). Colecțiunea psalmilor. Ps. S. Psalteriŭ. – Vechĭ și psă- și psáltir. Pop. saltire. Cp. cu mînăstire. substantiv femininpsaltire
psaltire f. colecțiunea psalmilor. [Gr. mod.]. substantiv femininpsaltire
PSALTÍRE, psaltiri, s. f. Carte bisericească de ritual care cuprinde cei 151 de psalmi atribuiți regelui David și care face parte din Vechiul Testament. [Var.: saltire s. f.] – Din sl. psaltyrĩ. substantiv femininpsaltire
psaltíre f. (ngr. psaltiri, vgr. psaltérion: vsl. psaltyrĭ și psaltyria, rus. -irĭ și ýrĭ). Colecțiunea psalmilor. Ps. S. Psalteriŭ. – Vechĭ și psă- și psáltir. Pop. saltire. Cp. cu mînăstire. temporarpsaltire
psaltire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | psaltire | psaltirea |
plural | psaltiri | psaltirile | |
genitiv-dativ | singular | psaltiri | psaltirii |
plural | psaltiri | psaltirilor |