prășire definitie

prăsí (prăsésc, prăsít), vb. – A reproduce, a înmulți, a naște. Sb., slov. prasiti, bg. prasjă se „a se înmulți porcii” (Tiktin). Legătura cu rodi (Cihac, II, 317) nu este probabilă. – Der. prăsilă, s. f. (reproducție, generație; descendent, progenitură); prăsilos, adj. (prolific); prăstură, s. f. (înv., iapă), în loc de prăsitură; împrăsili, vb. (a reproduce); prăseală, s. f. (înv., reproducere). verb tranzitivprăsi

prăsi, prăsesc v. t. a strânge bani, a economisi bani; a-și spori banii adunați verb tranzitivprăsi

prăsì v. 1. a face pui; 2. a se reproduce. [Serb. PRASITI, a făta purcei: românește cu sensul generalizat]. verb tranzitivprăsì

prășì v. a săpa țarina de mai multe ori curățind-o de buruieni. [Slav. PRAȘITI, a face praf (desțelinind un câmp)]. verb tranzitivprășì

prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă verb tranzitivprăsi

PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. verb tranzitivprăsi

prășí (prășésc, prășít), vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s. f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s. n. (prașilă); prășitor, s. m. (cel care prășește); prășitoare, s. f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom. verb tranzitivprăși

prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă verb tranzitivprăși

PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. verb tranzitivprăși

prăsésc v. tr. (sîrb. prasiti, a făta purceĭ, d. prase, purcel). Nasc, produc (Rar). Fig. Fam. A prăsi parale, a aduna parale. V. refl. Mă înmulțesc, cresc în mare număr: la munte s´aŭ prăsit o mulțime de urșĭ, de brazĭ, de șerpĭ. – Și împrăsilesc (Munt. vest). verb tranzitivprăsesc

prășésc v. tr. (vsl. [sîrb. ceh.] prašiti, a preface în praf, în colb, d. prahŭ, praf; bg. praši, a face colb. V. praf). Sap ogoru și-l curăț de buruĭene după ce semănătura a crescut puțin: a prăși popușoĭu [!]. verb tranzitivprășesc