prînzișór n., pl. oare (d. prînz). La țară, mîncare pe la 9 saŭ 10 ore dimineața (zacusca), ĭar la oraș (rar) se poate numi așa ojina (pe la 4-5 după amează). – În vest prînzicĭor. substantiv neutruprînzișor
prânzișor n. gustare cu 2—3 ore înainte de prânz. substantiv neutruprânzișor
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. substantiv neutruprânzișor
prânzișor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prânzișor | prânzișorul |
plural | prânzișoare | prânzișoarele | |
genitiv-dativ | singular | prânzișor | prânzișorului |
plural | prânzișoare | prânzișoarelor |