PRURIGÉN, -Ă adj. care provoacă prurigo. (< fr. prurigène) adjectivprurigen
prurigen adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prurigen | prurigenul | prurigenă | prurigena |
plural | prurigeni | prurigenii | prurigene | prurigenele | |
genitiv-dativ | singular | prurigen | prurigenului | prurigene | prurigenei |
plural | prurigeni | prurigenilor | prurigene | prurigenelor |