PROZÓDIC, -Ă adj. Referitor la prozodie, de prozodie. [Var. prosodic, -ă adj. / cf. fr. prosodique]. adjectivprozodic
PROZÓDIC, -Ă adj. referitor la prozodie. (< fr. prosodique) adjectivprozodic
*prosódic, -ă adj. (vgr. prosodikós). Gram. De prosodie [!]: greșeală prosodică. Vers prosodic, vers bazat pe cantitatea silabelor, nu pe număru lor (în care caz s´ar numi vers silabic). Adv. După prosodie: un vers greșit prosodic. – Și proz- (după fr.). adjectivprosodic
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice adjectivprozodic
prozodic a. ce ține de prozodie. adjectivprozodic
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. adjectivprozodic
prozodic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prozodic | prozodicul | prozodică | prozodica |
plural | prozodici | prozodicii | prozodice | prozodicele | |
genitiv-dativ | singular | prozodic | prozodicului | prozodice | prozodicei |
plural | prozodici | prozodicilor | prozodice | prozodicelor |