provincie definitie

PROVÍNCIE s.f. 1. Țară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane și administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărțire administrativă din unele țări. ♦ Orice parte a unei țări care este în afara capitalei. [Pron. -ci-e, var. provinție s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province]. substantiv femininprovincie

PROVÍNCIE s. f. 1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor și organizării romane. 2. regiune administrativă din unele țări. ◊ orice parte a unei țări în afara capitalei. (< lat. provincia, fr. province) substantiv femininprovincie

províncie (províncii), s. f. – Ținut, regiune. – Var. înv. proviinție. Lat. provincia (sec. XVIII). – Der. provincial, adj.; provincialism, s. n. substantiv femininprovincie

*províncie f. (lat. provincia). Nume dat de Romanĭ țărilor cucerite afară din Italia și care maĭ întîĭ s´a dat Provențeĭ (suduluĭ Franciiĭ). Întindere maĭ mare dintr´o țară: România se compune din maĭ multe provinciĭ. Locuitoriĭ din provinciĭ: provinciile liberale. Restu țăriĭ (în opoz. cu capitala): a locui în provincie. substantiv femininprovincie

províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-) substantiv femininprovincie

provincie f. 1. nume ce Romanii dedeau țărilor cucerite afară din Italia: provinciile Greciei și Hispaniei; 2. întindere de țară ce face parte dintr’un Stat: România coprindea în vechime mai multe provincii: Oltenia, Țara Românească, Moldova, Basarabia și Bucovina; 3. ceeace este afară din capitală: Bucureștii și provincia. substantiv femininprovincie

PROVÍNCIE, provincii, s. f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o țară; regiune, ținut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o țară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei și supus legilor și organizării romane. [Var.: (înv.) provínție s. f.] – Din lat. provincia, fr. province. substantiv femininprovincie