proveni definitie
*provín, -venít, a -veni v. intr. (lat. provenire; fr. provenir. V. con-vin). Am originea, mă trag: cartofu, tutunu și popușoiu [!] provin din America. verbprovin
PROVENÍ vb. IV intr. A se trage, a rezulta din. [P.i. provín și (pop.) províu. / după fr. provenir]. verbproveni
PROVENÍ vb. intr. a se trage, a rezulta (din). (< fr. provenir) verbproveni
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă verbproveni
provenì v. a se trage, a rezulta din: cartoful provine din America. verbprovenì
PROVENÍ, provin, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. verbproveni
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiproveni
| proveni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)proveni | provenire | provenit | provenind | singular | plural | ||
| provenind | proveniți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | provin | (să)provin | proveneam | provenii | provenisem | |
| a II-a (tu) | provii | (să)provii | proveneai | proveniși | proveniseși | ||
| a III-a (el, ea) | provine | (să)proveneai | provenea | proveni | provenise | ||
| plural | I (noi) | provenim | (să)provenim | proveneam | provenirăm | proveniserăm | |
| a II-a (voi) | proveniți | (să)proveniți | proveneați | provenirăți | proveniserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | provin | (să)provină | proveneau | proveniră | proveniseră | ||